Tulburarea de aport alimentar de tip evitant/restrictiv (ARFID) reprezintă o perturbare a aportului alimentar, prin care persoana poate atribui comportamentul ei de evitare sau limitare a aportului alimentar unor factori precum: caracteristicile senzoriale ale alimentelor (sensibilitatea exagerată la aspect, culoare, miros, textură, temperatură sau gust); îngrijorarea privind consecințele negative din timpul ingestiei de alimente (înecarea cu alimente, vărsăturile repetate); lipsa aparentă de interes pentru mâncare sau pentru a mânca (apetit alimentar scăzut, lipsa plăcerii de a mânca).
Tulburarea de aport alimentar de tip evitant/restrictiv (ARFID) este definită ca un model de consum alimentar care este limitat ca varietate (evitarea unor alimente specifice) și/sau volum (limitarea cantității de alimente consumate), și care este asociat cu una sau mai multe din următoarele consecințe negative semnificative:
- scăderea semntificativă în greutate (sau eșec în atingerea greutății corporale corespunzătoare, sau deficit de creștere la copii);
- deficit nutrițional semnificativ;
- dependență de alimentație enterală sau de suplimente nutritive orale;
- interferență marcantă cu funcționarea psihosocială.
Persoanele de toate vârstele se pot confrunta cu tulburarea de aport alimentar de tip evitant/restrictiv, care nu întotdeauna se dezvoltă în copilărie. Între debutul tulburării de aport alimentar de tip evitant/restrictiv și apariția semnelor clinice poate exista o perioadă lungă de timp.
În momentul în care persoanele care se confruntă cu tulburarea de aport alimentar de tip evitant/restrictiv persistă în comportamente, precum: evitarea unor alimente specifice (lipsa de varietate), limitarea aportului alimentar (consum redus de alimente), adoptarea unor modalități specifice de ingestie a alimentelor (comportamente de siguranță), intră într-un cerc vicios care nu va face decât să accentueze și mai mult tulburarea prezentă.
Exemple de comportamente care pot întreține acest cerc vicios:
– lipsa de varietate– să mâncăm același tip de alimente permanent, asta va face ca gustul noilor alimente să fie perceput ca fiind foarte diferit și probabil mai puțin plăcut; preferința doar pentru anumite alimente, cum ar fi cele bogate în grăsimi și zahăr, ar putea cauza grave probleme de sănătate;
– consum redus de alimente– predispoziția genetică de a avea un apetit mai redus în comparație cu alte persoane poate duce pe viitor la o reducere și mai drastică a apetitului (senzația de preaplin se va instala rapid – chiar dacă cantitatea de mâncare și nutrienții nu sunt de ajuns – deoarece capacitatea stomacului se va micșora odată cu restricțiile alimentare cronice);
– adoptarea unor modalități specifice de ingestie a alimentelor- să mâncăm doar un anumit tip de alimente (cu evitarea alimentelor solide sau a alimentelor care ne-au cauzat în trecut o experiență traumatică), să mâncăm cu înghițituri mici sau să mestecăm exagerat de mult alimentele în vederea prevenirii unei alte experiențe negative.
Cauzele tulburării de aport alimentar de tip evitant/restrictiv nu au fost încă elucidate pe deplin, însă din datele pe care le avem până în prezent reiese faptul că ar putea fi implicați factori biologici (sensibilitate senzorială, anxietate, apetit scăzut etc.) și/sau factori de mediu (- context familial: modelul de comportament alimentar din familie, atmosfera din timpul mesei, așteptările părinților legate de alimentație în termeni de volum, varietate și ritm;- context social: agricultura de subzistentă, reclamele pentru mâncarea de tip fast-food, costul ridicat al mâncării sănătoase etc.).
Cum se tratează tulburarea de aport alimentar de tip evitant/restrictiv?
Se recomadă o abordare multidiscipliniară, cu ajutorul unei echipe de specialiști și pe baza unui plan de tratament complex care să cuprindă: monitorizare medicală periodică, psihoterapie (terapie cognitiv-comportamentală) și medicație.
Dacă te regăsești în situația de mai sus sau chiar dacă nu te regăsești întru totul în această situație, dar simți că ar fi momentul pentru o schimbare în viața ta, ai putea să apelezi la ajutorul unui psihoterapeut și împreună cu acesta să parcurgi un program personalizat de intervenție.
Programul te va ajuta să afli mai multe despre tulburarea de aport alimentar de tip evitant/restrictiv și să faci schimbări cât mai repede; să continui să faci schimbări în bine în privința comportamentului tău alimentar și să-ți stabilești anumite obiective; să faci față fricilor pe care le ai (sensibilitatea senzorială/ frica de consecințele negative din timpul ingestiei de alimente/ lipsa aparentă de interes pentru mâncare sau pentru a mânca) și să previi recăderile, prin dezvoltarea împreună cu terapeutul a unui plan de prevenire a recăderilor.
În cazul în care ești interesat să parcurgi programul prezentat mai sus, contactează PSY AA Concept (https://psyaa.ro/contact/).
Bibliografie:
- Fairburn, C.G. (2014). Terapia cognitiv-comportamentală și tulburările de comportament alimentar. Trad. din lb. eng. de Mihaela Marian Mihăilaș. Cluj-Napoca: Editura ASCR.
- Thomas, J.J. and Eddy, K.T. (2018). Cognitive-Behavioral Therapy for Avoidant/Restrictive Food Intake Disorder. Children, Adolescents & Adults. Cambridge University Press.
- American Psychiatric Association (2016). DSM-5: Manual de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale. a 5-a. București: Editura Medicală Callisto.
